1.
(
V, G, AN ap. A
; Lar,
Añ,
H),
eskupera (
SP (+ -tzea)),
eskupialatu (
S ap. Lh
).
"Allanarse, sujetarse"
Lar.
"Avasallar"
Lar, Añ.
"Traer a raya, someter"
A.
Zeren [semeak] behin handituz gero, eztitutzu hobekiago manukortuko, eskuperako, eta ez plegatuko.
Ax 88 (V 59; repetido casi literalmente en ES 181).
Vencer.
Ez eban Jaelek Sisara gerragina eskuperatu ta amaitu?
fB Ic II 283s.
Horiek (Frantziako footbalixtek), jadanik, Pays de Galles eta Irlande-ko muskilloak esküpialatü zütien.
Herr 3-3-1960, 3.
Dominar, tener bajo su dominio.
Badakizue yendaien aitzindariek eskuperatzen dituztela, eta gehienek manatzen diotela nagusitasunekin.
TB Mt 20, 25 (Ur dauzkatela menpean, IBk gogor hartzen dutela menpean, IBe menpe hartzen
).
2.
(
Lar,
Añ,
Dv,
H).
"Apropiarse"
, "apoderarse" Lar y Añ.
"Il s'emploie généralement en mauvaise part: usurper, s'emparer subrepticement ou frauduleusement"
Dv.
Len añ luzaroan bere eskupean iduki zuen animaren gorputza orañ eskuperatu zuen [Infernuko etsaiak]
.
Arr May 179.
Aixa nai zuten eskuperatu / gure erreino ederra.
Tx B I 103.
(Precedido de genitivo).
Lur-eremu hedatuak beren eskuperatzen zituztelarik herri hartan.
Mde Pr 222.
3.
"Adjudicar [...]. Le adjudicaron lo que parecía justo, eskuperatu zioten bidezko zirudiena
"
Lar.
EZIN ESKUPERATUZKO.
"Qu'on ne peut mettre sous la main. Fig.: qu'on ne peut gagner à ses fins" Dv.