(Lar, Añ),
errentalari.
Arrendatario, que toma en alquiler.
v. errentero, maizter.
Neure errentari beartsu gixa-gaixoakaz errukia erakustea.
Añ
LoraS
160 (v. tbn. 161).
Errekisatutako belardien jabe edo errentalariak.
"Arrendatarios"
.
EAEg
11-6-1937, 1795.