1.
barreiatzale (L-ain ap. A
),
barraiatzaile (SP),
barratzaile (AN ap. A
; H),
barrazale,
barraiatzale (L ap. A
),
barreiazale.
Dilapidador.
"Pródigo"
A.
v. barreiari.
Ürrhia ta zilharra dirade lüziago ireiten, bena ahalik tinkoena begiratzen dütügülarik, eskü barreiazaletara dirade erorten.
Egiat 190.
Biltzalle onari barratzalle.
"A padre allegador, hijo expendedor"
.
Aq (pág.) 63.
Zaiarén bilzále, ta irinarén barrazále.
LE Urt (ms.) 31r (en la ed. de 1846, 88 iriñaren banatzalle edo barratzalle
).
Zekenak hunik eztu, barreiazaliak eztuke.
EZBB II 139.
2.
barreiazale
(S). Propagador, difusor. "Qui répand" Lrq.
Aitta Santua edo Deuna deitzen diogu kristauak, bera dalako kristau guzien aitta ta santutasunaren edo deuntasunaren barratzallea.
Inza Azalp 100.
Euskalerri barruan ere badaude zenbait leku, industria nahiz uda dela bide, erdararen barreatzaile: Altsasu, Olazti, Doneztebe, Elizondo...
MEIG I 119.
"
Barraiari, barraiatzale: 1.º (AN, L), pregonero"
A.
"
Barrea, barreiazale (BN, S) [...], indiscret"
Lh.
3.
barraiatzaile
(Dv). "Celui qui défait" Dv. "Harrasiaren barraiatzaileak lanean hasi dire" Ib. "Nor izan da ezkontza horren barraiatzaile?" Ib.