1.
(L, BN, S ap. A
; H),
arruntki,
arronki (AN-gip, Sal ap. A
; Ht VocGr),
arrontki (Dv)
De una manera sencilla, normal, corriente. "Simplement" Ht VocGr 424. "Sobrement" Ib. 425. "D'une manière commune; arrontki bizi da" Dv. "Comúnmente" A.
Ibil bere jaunzturetan eta aphaintzeko maneran bakhotxaren herrunkari dagokon bezain arruntki.
Dh 67.
Yakin dezagun guziek arrunki bizitzea [...] dela ohoregarriki [...] bizitzea.
EskLAlm 1860, 17.
Ageri zuten haur heiek, amaren bularra utziz geroz, arrontki bezen azkarki haziak zirela.
HU Zez 70.
Kapera biribil-biribila da, [...], bainan egiaz arruntkiegi duela gapeluak hesten, arroltze-kusku baten idurirat.
JE Ber 68.
2.
(En sdo. peyorativo).
Vulgarmente, de manera vulgar.
Saindu handi billaka zaitezke gauza arruntik baizen egin gabe; ez dire ordean arruntki hek egin behar.
Mih 146.
Nahiz frango arruntki mintzatu ziren, ez dut uste Isabel arranguratu zela horiek erran zituztenentzat.
Xa Odol 271.
3.
"Corrientemente, comúnmente, generalmente, por lo regular, ordinariamente"
PMuj.
En DFrec hay 2 ejs. de arruntki en este sdo.