(G, AN ap. A
).
Ahí, a ese lugar.
v. horra
(2).
Emengoak orrera edo orkoak onara aldatzea eragozten duena.
Lard 419.
Orrera joan bear da.
Afrika 52.
Aurten orrera [Erromara] persona askok / izan du juntamentuba.
Ud 134.
Orrera atseden-aldi bat artzera noanean.
A Ardi 21.
Emendik orrera pasa nai dutenak.
Or Lc 16, 26 (Ol orra, Leon horrarat; Lç zuetarát).
Ezkontzaz etorria zala orrera.
Uzt Sas 349.
Sar adi orrera eta arri orri eskua sar zaiok.
JAzpiroz 153.
v. tbn. PE 114. JAIraz Bizia 123. TxGarm BordaB 129. Albeniz 23.
JO HORRERA ETA JO HONERA.
De aquí para allá.
Geroztik or ibili da Leon errukarria jo orrera ta jo onera.
A Ardi 103.
HORRERA ETA HONERA.
De aquí para allá.
Anddere berrizale bat bezalatsu orrera ta onera dabilen, ereslarien adiskide ilargia.
A Eusk
1921 (II) 59.
HORRERAINO (H).
Hasta ahí.
HORRERAKO.
a)
(Adnom.). De para ahí, que va ahí.
Eztet artu orrerako bidea. A Ardi 75. Emendik orrerako bidea. Ib. 142.
b)
Para ir ahí.
Misiolaguntzat eztet besterik nai. Orrerako neronek eskatu nion A. Probintzialari. A Ardi 135. Bizileku aundien, / eder ta argiaren jauretxe, / orrerako jaio zan / anima, zer zorigabez / illunbe ontan dago erbeste? Gazt MusIx 105.