1.
(
il- V, G, AN, BN, R,
hilhoztu L, BN, S,
illoztu Lar DVC),
ilotzitu,
ilostu
Ref.:
A (iloztu)
.
"Quedarse cadáver"
A.
Ilosturik gelditu ze.
(50).
LE-Ir.
Drako [...] guzia odolez bustita, Jenobebaren oñetan hillozturik.
Arr GB 17.
[Sablea] sartu zuen sabel berean. / Ordu atantxe ilotzitu zan / linda damatxu neurea.
Balad 136.
Aren gorpuba il-otziturik / ebala lurreratuten.
Enb 34.
(Part. en función de adj.).
Apagado.
Irekaste au gorde ezik, ill-otzituak urtengo dabela zuen berotasunik exetuenak.
Añ
LoraS
18.
2.
Matar.
v. hil
(2).
Ama eta semeak il-oztu ez ditzan.
Lard 42.