Egilea adierazten dute biek —-ari (-lari)-k bezala — eta aditzoinari eransten zaizkio.
-le eransten zaie -n letraz amaitutakoei (eman > emaile, jasan > jasaile, entzule, egile...) eta aditzoina dardarkariz (-r) nahiz txistukariz (-s, -z, -ts, -tz) amaitutakoei, baldin eta -i badute partizipio burutuaren marka: ekar(ri) > ekarle, eros(i) > erosle, hez(i) > hezle, adierazle, antzezle...
-tzaile eransten zaie gainerakoei: jaso > jasotzaile, sala(tu) > salatzaile, erabaki > erabakitzaile, iker(tu) > ikertzaile...
Nolanahi ere, zenbait aditzetatik bi eratorri (edo gehiago) sortu dira, adiera banarekin: eskale/eskatzaile, begirale/begiratzaile, zuzentzaile/zuzendari, zaintzaile/zaindari, idazle/idazlari/idazkari, aitorle/aitortzaile... [EH; 49. araua]
EUSKALTZAINDIA (1994). LEF batzordea, “Eratorpenaz; -le, -tzaile”, Euskera 39, 3: 1045-1046.
ALBERDI, Xabier, SARASOLA, Ibon (2001). Euskal estilo libururantz. Bilbo: UPV/EHU (233-234).