madarikatzaile
(L ap. A; SP y Urt III 360 (-aille), Dv, H),
maradikatzaile (H),
madarikatzale (B ap. A
).
Maldiciente.
v. madarikari, biraole, biraotzaile.
Semei isekari eta madarikatzalle lotsagabe ark etzuen oraindik bere zigorrada artu.
Lard 209.
Madarikatzailea karpaldetik atera ezazu, [...] eta elkarte guziak harrikatuko du.
Bibl Lev 24, 14 (Dv burho-egile, Ur blasfemari, Ol, Ker biraolari
).