pairatzaile
1.
(
Lar,
H),
pairatzale (
BN-lab ap. A
),
pairazale (
H).
Paciente, que soporta pacientemente.
"Paciente"
Lar.
Aizen bethiere humill, / Bai begitartegille, / Trebesia eta ondiko / Handien pairatzaille.
EZ
Eliç
111.
Miragarri zen ikhustea, bere oinhaze dorpheen erdian, nola zagon pairazale eta bere buruaren jabe.
Prop 1884, 8.
(SP, Lar, H),
pairazale (H).
"Qui souffre"
SP.
"Sufridor, el que sufre"
Lar.
2.
Objeto (gram.
).
Honetan meza, casus iners edo pairatzaile delakoan, bi aditzei dagokie.
MEIG I 236.