zafir,
zapir (-ph- Hb),
safiro,
safir(a),
sapir (-ph- Hb (tachado)).
Zafiro.
Lehen fundamenta zen iaspez, bigarrena safirez.
Lç Apoc 21, 19 (He safira, Ur (G), Echn, Ker, IBk zafiro, Ip safir, Ol sapir, IBe safiro; TB zerutarri, Ur (V) zeru arri).
Muga onez idokazu Zeru safirezkoa.
EZ Man I 129.
Obra bat zafirozko ladrilluz egina.
FamInst
878.
Bigarren errenkada da zeru-kolorea duana, eta S. Juanek deitzen dio safiro
.
AA III 580 (350 saphiro
).
Haren sabelak iduri du bolia zafirrez berregindua.
Dv Cant 5, 14.
Bere begijak ikatzarri urdin (zafiro) dizdiratsu bi ziran.
Altuna 9.
Aren oinpean, ozkarbia zirudin zapirezko azpi bat.
Ol Ex 24, 10.