Etim. La forma primitiva sería un compuesto de ur y abere.
(V-ger, AN-ilzarb, L-ain, S; Gèze (ü-), Dv),
uhadera (ua- L; SP, Dv, H),
uagara (V-ger-ple),
ubadera (B),
ubagara (V; Añ),
ubagare (Lar, Añ (V), H),
ubaraga (G-nav),
ubalaga (G-nav),
ubare (A Apend),
ubedaga (AN-araq),
ubegara (V-oroz-och),
uberaga (AN-egüés),
udagara (BN; SP, VocBN
, Dv, H),
udara (G-nav),
ugabere (V),
ugara (Sal),
ugeraga (AN-olza),
uragre (Ae),
urgara (BN-ciz)
Ref.:
Bon-Ond 143;
VocPir
380;
A (uadera, uagara, ubadera, ubegara, ugabere, ugadera, urgara);
A Apend (udara);
Ond Bac (ubalaga);
Satr VocP (ubedaga);
CEEN
1969, 103
.
Nutria.
"
Erreka untan arrain aunitz balitzateke, ubaderak jan ezpaletza
"
A.
v. igaraba.
Kausitu zituzten hemeretzi Frantses buru, bertze hainbertze uhadera larruren gainean.
Prop 1906, 24.
Ugaberei ere biribistak jartzen zizkien Amabiturrietako leizean.
NEtx EG
1957 (7-8), 59s.