1.
(L; H; ph- Dv, H),
pitzgailu (H (+ ph-)),
phizkailu (BN)
Ref.:
A (phizgailu, phizkailu);
A Morf 130
.
"Chose propre à ranimer"
Dv (que cita el ej. de Laph).
"Ce qui réconforte, donne de la force, du courage, de l'énergie"
H (que cita el ej. de Laph).
"Cosa propia para reanimar, por ej. un cordial"
A.
"
Pizgailu (L), tónico, reconfortante"
A Morf 130.
Naski alditxartua zagola asko bihotz phitzgailu ekharri ziotzaten.
Laph 47.
Iguzkia! Argia! Beroa! Horra lurreko izaite guzien pitzgailua, sustengua eta geriza.
Zub 121.
2.
(Como segundo miembro de compuestos).
Encendedor, objeto que prende.
Badituzu ikhatz bizi batzu sahetsean pipa phitzgailu.
Prop 1898, 102.
3.
pizkilu.
Especia.
Hasian-hasi goratuz dohatzi urhe peza bilhari, pizkilu eta sederia tratulant zipotero heien parabola saminak!
Etcheb Obrak 35.