Etim. De burgoi, compuesto de buru 'cabeza'.
I.
(Adj.).
1.
(
BN-arb-lab ap. A).
Orgulloso, altivo.
"Ufano, altivo"
A.
v. burgoi.
Uhainez uhain nindoan [arrauetan], Donibane ttipitzen / urrunean ikusiz urgoi ta dohatsu.
Iratz 111.
Ezterentzubin baino gehio, hemen ez baizira urgoi.
Herr 18-10-1956, 4.
(Fig.).
Iaun puxanta, arren manatzatzu illhun hedoiak, / bazter urruitikotara parti daiten urgoiak.
EZ Man II 147 (Harriet traduce "les eaux supérieures, pluies").
2.
(L, BN-ciz-mix, S ap. A; VocBN
Dv),
urkoi (B ap. A
).
"Discret"
VocBN. "Tímido, reservado" A.
[Eskualduna] bere buriaren erakusterat ezta ekarria [...]. Urgoia da ardurenian eta uste dute zenbaitek urgulutsu dela.
GH 1932, 386.
3.
(Dv (BN-bard)→A).
"De belle croissance, de brillante santé"
Dv.
I
I (Sust.).
1.
(SP, Dv, H, A (que citan O Pr)).
Reproche.
Urgoi gaitza hastangarri.
"Un fâcheux reproche est capable de rebuter"
.
O Pr 461.
Guziak gogotik pairatu, [...] aitzin gibeleko gaizki erranak, urgoiak, eranzuteak, liskarrak.
SP Imit III 35, 2.
Bekhatore itsusia, zer derrakezu urgoik egiten derautzutenen kontra?
Ib. 13,3 (Ch zuri egiten zaizkitzun hirriez, Mst mehatxü egilen kuntre, Ol iraintzalleei).
2.
Orgullo.
Bihotza jauzten zait, malda heier so nagolarik, urgoiaren ondotik ilhundura batek hausten dautala bizkitartean laster.
JE Ber 19.
URGOI-URGOIA.
Tímidamente, discretamente.
Aldika badire, ondoko igandean, urgoi urgoia fededunen artean elizarat dathorzkigunak.
Prop 1907, 210.