(SP, Urt V 434),
dexidu (Ht VocGr, Lecl, H),
desidu (S; Foix ap. Lh.),
disidu (L-ain)
Ref.:
A (desidu , disidu);
Lrq (desidü)
.
Amenaza, provocación.
v. mehatxu.
Tr. Documentado en textos septentrionales y en Zaitegi. Hay dos testimonios suletinos de <-s- >.
Zure kolerak eztu bethi iraunen, eta zure dixiduak eztire eternalak izanen.
Ch III 16, 2.
Zeinek gaixki egin izan diotenean, ez baidu egin dixidurik ere.
He 1 Petr 2, 23.
Mintza akio eztiki desidurik gabe.
StJul 101.
Alfer izan ziren haren alderako hitz dorphe eta dixidu guziak.
Lg II 215.
Lausenguz eta dixiduz / Satan entseiatzen denean / Kristau onak enganatuz.
Monho 148.
Zien desidiegatik / ezkütük gü lotsatzen.
Xarlem 288.
Ezpataren dixidua khentzen zaioten ordutik.
Hb Egia 78.
Huna, Esau, zure anaia dixiduz non hari den hilen zaituela.
Dv Gen 27, 42.
Agintza eta dixidu guzien gatik ere.
Jnn SBi 175.
Beharrietan zituen oraino bere nagusi borthitzaren dixiduak.
Arb Igand 86.
Nola behar zioten pagano bihurriaren othoitz eta dixidu guzieri, hain luzez ihardoki?
Prop 1906, 136.
Zeren ez den holako dixidu itsusirik egiten.
Barb Sup 100.
Alako dixidu (eskainka, amenaza) gorriak gure aurka egozten baitizkigute.
Zait Sof II 23.