1.
(Lcc),
pazient (SP),
pasient (Urt V 23) .
(Adj.).
Paciente.
Gaizkigiler pena handi, pazienter gloria.
E 245.
Spiritu pazient batekin.
Lç Eph 4, 2 (TB pazienziazko).
Zareten bada pazient, anaieák.
Lç Iac 5, 7 (He pairakor, Dv jasankor).
Hurbil izanen dituzte / bere tentatzailleak, / hala nola pazientek / burreu penatzailleak.
EZ Noel 127.
Ez haserretzeak, sobera pazient izaiteak.
Ax 275 (V 183).
Kristo gana humill, eme, obedient, pazient eta txit karitatetsu.
Hm 227.
Egiazko pazienta ezta nihoiz ere bere gaitzaz arrankuratzen.
SP Phil 194 (He 196 pairakor edo pasienziatsu).
Jesus guztiz pazienta.
Gç 96.
Nahiago zaitut ikhusi humill eta pazient atsekabetan.
Ch III 57, 1.
Izan zite pazient eta korajus.
Mst III 30, 2.
Humil, ezti, pazient izan behar zare.
Brtc 87.
Elexa paziente edo padezietan dabena.
Zuzaeta 92.
Jesüs ezinago pazienta.
UskLiB 17.
Karitatosak ziren, pazientak.
Jaur 373.
2.
(Sust.).
Paciente, enfermo.
Iduri zaut zirela / Paziente noblia; / Egin operazione / Biziki aundia, / Onera dua itxuraz / Oraintxe guzia.
(1965).
LuzKant
124.