1.
(Dv→A, H).
Desconcertar, turbar, hacer vacilar.
"Causer un étourdissement, ébranler la résolution de quelq'un"
Dv.
"Faire hésiter, ébranler. Durduzarazten nauzu, vous me faites douter, vous m'ébranlez en ma résolution, en ma conviction. Ce verbe et le précédent [durduzatu] sont principalement en usage au moral"
H.
Hartakotz nahi nahasi, kordokatu, durduzarazi, errebel-arazi norapeit.
HU Zez 123.
Horiek guziak aphezen "mekanikeria" batzu dira, izpiritu ahulen durduzarazteko.
EskLAlm 1910, 3.
(ap. DRA)
Ez ditu-eta durduzarazi gure fededun suharrak!
GH 1931, 101.
Anhitz boz emaile durduzaraziko baitute, zoin eskualde hauta ez jakin.
Herr 5-1-1961, 2.
2.
Hacer tambalearse.
Bazen urratu lekuan konkor bat gelditua bidean, gure Clement durduzarazi zuena.
Larre ArtzainE 148.