1.
(V-gip ap. Etxba Eib
).
Dentado.
"
Ez da mira izatekua aren ortza, aginduna jaixo ei zan da
"
Etxba Eib.
.
Cf. gezur-hagindun s.v. GEZUR-HAGIN.
Geure auzoan bizi da Ameriketatik oraintsu erriraturiko mutil zaar bat, orrazi zaarren aginduna [= 'que tiene dientes de peine viejo']
.
A BeinB 64.
2.
(
V-gip ap. Etxba Eib
).
Diente de una rueda.
"
Makiña arek, agindun errobera asko ditu
"
Etxba Eib.
.
"
Iittai aginduna, la hoz dentada para cortar trigo, hierba, etc."
Iz
ArOñ
(s.v. iítaai).