Etim. Comp. de ardi 'oveja' (en comp. art- ), con disimilación, y zirri. v. DCECH.
Onom.: Eneco Alchirri. (Leache, 1193). Lac VM 36.
sense-1
(V-m, G-to, AN; Aq 1073), altxerri (G-goi-nav), arditxirri (V-arr-oroz), artxirri (AN-larr), altxirra (AN; Aq 1073), altzirri (Ae), altxir (AN-ulz), altxirre (B), altxeri (H (<-lch-> G)), alxeri (BN). Ref.: A (altxirri, altxirra, txirri); A Aezk 289; Lh (altxo); Iz To , Ulz (altxírre); Ond Bac y JMB At (altxerri); Asp Leiz (artxirri); Izeta BHizt2.
Excremento de oveja; excremento de animal en general. "Cagarruta" Aq 1073. "Fumier de mouton" H. "Cagarruta de oveja" A. "Artxirri, estiércol menudo de oveja. ¿Contracción de arditxirri?" Asp Leiz. "Excremento de oveja con tierra revuelta. Altxirre ona da ta baratzetako oberena" Izeta BHizt2. Cf. LzG: "Alchirria, estiércol que se recogía en los montes [...]. 'Más veinte y dos rs. que debe pagar Juan Francº. García por la alchirria de las cabras' (LC, Contrasta, 1804)". Cf. tbn. VocNav s.v. alchirria y anchirria. v. arkin. Erri onetako artzaiak eta artzain ez diranak ere txit gitxi izango dira, asto ta zaldi txikitxo bana edo biña ez dauzkatenak, menditik altxeria ekarteko. Izt C 171. Erri txiki sakabanatuetan dauzkaten zamariak dira menditik olara ikatza eramatekoak, altxeria etxeratzekoak. Ib. 183. Ongarria. Kortaitza. Satsa. Gortetxa. Altxerria. Ib. 234. Elur biurtuz kabitzen dizu / amar ardiren illea; / Garazik ongi kendu ditio / altxirri eta koipea. Or Eus 358.