(-nh- H),
enegu (BN ap. A
; VocBN
→Dv, H),
enheiu (H).
"Embarras, contrariété"
VocBN
.
Harriet recoge como formas distintas enheu y enheia, siendo en realidad la segunda la forma det. de la primera; los dos ejs. que aduce son de AR.
Iduri zeela besten eneu, karga, faxeria direla.
AR 328.
Eriek emaiten deresten eneiak gogotik hartzen tuztela.
Ib. 328.
Enegua aberatsaren miseria, miseria pobrearen enegua.
EZBB II 95.
Beren gisako gaitz eta eneguak baitzituzten gazterik bilduak.
Larre ArtzainE 177.