(H),
trebuka erazi (H, A (que cita a Lç)),
trebekarazi.
Hacer caer, hacer tropezar; (fig.) escandalizar.
Bada baldin eure begi eskuinak trebuka eraziten bahau, idoki ezak hura.
Lç Mt 5, 29 (He eskandalisatu, TB gaitzbidetu, Dv behaztoparazi, Ip galgarri izan, Ol gaitzeratu, Leon bekaturatu, BiblE galbide izan).
Baldin zure eskuak trebekarazitzen bazaitu.
He Mc 9, 42.
Bainan [...] bere zapata ederrak! hek ditu partida; noiz-nahi lerrarazten edo trebukarazten baitute.
Prop 1904, 26.
v. tbn.
TB Mc 9, 45.