1.
(Aq→A),
uztarde (A).
"¡Ha, qué pareja! Ha, zer uztarkidea (AN)"
Aq 785.
"
Uztarde (?), pareja. A zer uztardea! ¡Ah! ¡Qué pareja!"
A (tal vez error por uztarkide, que tbn. aparece en Azkue).
2.
"(L), compagnon de joug"
Lh.
Badira idi batzu saheskariak, kasik ezin uztart ditazkenak, ez baitute uztarkidearekin batean ibili nahi.
Lf Herr
19-3-1959, 1 (reproducido, con alguna var., en Zait Plat 116).
(Fig.).
Biko-egiten, aurrera bero diardute; / neskazar uste-galduak orain billa dute. / An danik iñor ez bedi uztarkide-gabe.
"Que no quede ninguna sin yugar"
.
Or Eus 58.
Anima, alegia, lendanik erakunde izan eta, zigor baten pean edo, soñarekin uztarkide gerta izan zala ta, gorputzean [...] kokatua dagola.
Gazt MusIx 69.
"Bestela, zapuztuko da Euskara [...] eta iges-egingo dute Fueroak". [...] hizkuntzak iraun zuen dirudienez uztarkideak baino luzaroago.
MEIG VI 71s.
Nolanahi ere, japonesek akusento, nahiz uztarkiderik gabe ez ibili, ontzat hartu baldin badute, guk ere egin dezakegu beste horrenbeste. Bego, beraz, dagoenean [nik hemen azentu izendatzen dudana
.
Ib. 138.
(Ref. al cónyuge).
Denek dakigu zer esan nai duen arako erdal itzak: conyugal, euskeraz uztarkide.
Vill Jaink 157.
Amabostaldia joana ordurako Joxe-Prantxisko ganoratsuak Maiztegi-etxeberriko alabetan zaarrena Zabaletara ekarri zuenetik. Teillape nasai arren pixua uztarkide zuur aiek artu zutenetik.
Ugarte Obaria 100.