1.
(V-ple-oroz-arr-ger ap. A; Añ, H).
Aldea.
"Casería, [case]río"
Añ.
v. elgoen.
Beren etxe edo ergoienetan (erri txikiai onela Araban deitzen diete) dotrina erakatsi.
Cb EBO 17.
Euren arteko ergoien edo baserri oskoletan, ogibide neketsua ta izerdi-zalea.
A Ezale
1897, 305a.
Ergoien baten yaio.
"Un pueblecito del monte"
.
Atutxa Mugarra 26.
2.
(BeraLzM),
ergoen.
"Acrópolis, parte alta de un pueblo"
BeraLzM.
Bet-erria edo Jerusalengo zatirik beeneneko guziari su eman zion [...]; eta er-goena ere indarrez artzeko [...].
Lard 546.
Ergoienean daude-ta, ibar zabala, Agora, Apol-aren ta Ere-ren yauretxeak iduri-ikusi ditue.
Zait Sof 11.
Atenaiko Pnyx armailetan, ergoienaren sartzaldera.
Zait Plat 122.