1.
(Dv (BN-lab), H (BN)),
tuatxa (BN-lab ap. A
; Lcq 76),
toaxa ((det.).Arch VocGr),
duaxa (BN-mix ap. A
),
duraza (Hb (-az)).
"
Merxika, toaxa, pheska, la pêche"
Arch VocGr.
.
"Pêche, fruit"
H.
"Albérchigo"
A.
"
Aurten tuaxak odolean (muy caros) dira (Broussain ms.)"
DRA
.
Seguramente Lacoizqueta (v. infra (2)) y Azkue toman erróneamente tuatxa de Duvoisin <tuacha>. Cf. duranzau.
Zer usain ona! Segur niz gure aspaldiko toax ondoa, toaxek ukurturik daukatela sasoin huntan.
Lf GH
1927, 499.
Eskuetan dauzkate tinki madari, tuaxa eta pastiza.
JE Ber 31.
Tuaxa baten hexurra.
JE Med 67 (68 tuaxa-hezurra).
Madari, tuaxa eta bihi.
B. Borda
in Onaind MEOE 464.
2.
tuatxa
(Lcq 75s (BN-lab)),
toaxa.
"Melocotonero, duraznero, pérsigo, pérsiga" Lcq 75s. La definición de Azkue podría equivaler tbn. a esta acepción.
Hau aldiz, mintzo nitzauzu amanda ondoaz, toaxa edo mertxikaz biga zabal da, haren iduriko, osto ala adarrak biziki ardurago dituelarik haatik.
JE Bur 82.