1.
(SP (sin trad.), Lecl, -ph- Urt I 93, Dv),
torpetu (SP, sin trad.).
Endurecer(se); hacer(se) pesado.
"S'appesantir"
Lecl.
Dorphetua da Faraonen bihotza, ez du populua goatera utzi nahi.
Dv Ex 7, 14 (Urt pisatu, Ur astundu, Ol toilduta dago, Ker gogortu).
Jaunaren eskua dorphetu zen Azotarren gainera.
Dv 1 Sam 5, 6 (Ol gogorra izan zan
).
Errana da ere tematu edo dorpetu zela Faraonen bihotza, edo oraino Faraonek dorpetu zuela bere bihotza lehen bost harrigarrien ondotik.
Bibl Ex 4, 21n.
2.
torpetu.
Volverse torpe. "Edadearekin oso torpetua dago" (G-azp).