1.
(
V-gip),
apo (
V)
Ref.:
A (apo); Iz ArOñ , IzG (afúe).
Fofo, hueco, vacío.
"
Arto apoa (V-al), borona fofa"
A.
"
Afoa dao (G-goi), está huero"
Iz ArOñ.
.
(Con reduplicación intensiva).
Orduan [idatz-izkeria] bere kementasuna barriztatzeko bear daben barru-izardi barik, igartu egiten da, ta benetakotasun bako idatz-lan afo-afo ta barru-utsak baiño eztittu erasortzen.
Alt Eusk
1920-1921 (I) 41.