finito.
Finito.
Halaber natura humanoa libertu eta gelditu izan da finito.
Lç
Ins
G, 3v.
Zure ontasuna infinitua da, ene falta finitua.
Harb 190.
Zeren nola ofensa baitzen handi eta infinito, eta gizona baita hersi, flako, pobre eta finito, ezin emaiten zian pagurik zorra bezain handirik.
Tt Onsa 119.