II .
(Sust.).
1.
(Lar, H (+ kh-, L, BN, S)),
khermiñ.
Amargor, amargura; acidez.
"Aigreur, amertume vive. Edari horren kharmina ezin iasana da, l'amertume de cette potion est insupportable"
H.
Ikusten diat ezen behazunezko kharmiñean eta inikitatezko korapilloan haizela.
He Act 8, 23.
Bihotzeko khermiñ hura bereganikakoa baitute eta naturala.
He Phil 345 (SP 342 kharmintasun).
2.
(kh- Hb).Hiel.