1.
(-th- S ap. Lh
; Urt).
"Agnoscendus, aithortu behar dena [...], aithorgárria
"
Urt I 450.
"Digne d'être avoué"
Lh.
2.
Confesable, que se puede confesar.
"
Aithorgarri, qui peut être avoué"
Dv.
Eta bürütan joailek lana eta biziphidia bethi aithorgarri dieia?
ArmUs 1900, 70.