(G-bet, AN-gip; Lar),
buitu (V-m, AN-gip)
Ref.:
Darric LBasque 10; A (buitu); Garbiz Lezo 269 y pág. 55 nota; Gte Erd 213. Hinchar(se), inflar(se) (en sentidos prop. y fig.; parece que se emplea sólo referido a seres animados)."Abotagarse, hincharse como una bota, uanditu, buiatu
"Lar.
"(Con el Rey en el) cuerpo, Erregeaz arroturik, puzturik, buiaturik
"Ib."Enfler, en parlant des bœufs, etc."DarricLBasque 10.
"Hincharse (se dice de la persona)"GarbizLezo 269.
"
Buiatua dago (AN-gip)"Gte Erd 213 (cf.ib. 213 puztu egin da (G-azp-goi), hantu da (BN-arb)). v. puztu. Munduko aizia izanik galkorra, munduak aizatu ta buiatu zuan, bere biotzian esateraño: "Nik geiago dakit, nere Aita-lenak baño". Bv AsL 199. Erraz jakintsuak buiatuko ditugu, ta umiltasunian beñere zimentatuko ez dira. Ib. 195. Beleak, aurrerantz eroian indarragaz, bota eban gizon bat ankaz gora uretara [...]. Buituta (hinchado) bilatu ei eben gisagaisoa andik iru egunera. Ag Ezale 1897, 75a. Begirazu, Praixku: edari-bizi geiegi eraten dezu; buiatzen zuaz. Iñarra Ezale 1897, 356a. Arpegia edanaz buiatuta. Anab Usauri 7.