1.
(
V-oroz ap. A
; Añ),
erramale (
B ap. A
),
erromal (
V-arr-m-gip ap. A),
erromail (
AN-larr ap. Asp Leiz
).
"Ramal"
Añ.
"1.º hilo bien retorcido. 2.º cada uno de los cabos de que se compone una cuerda"
A.
"Soga recia"
Asp Leiz.
ramal
(V-gip),
erremal, erremola.
"
Erromalak, asto, beor ta zaldiak buru ta muturretik erabiltzen duten ualez egindako tresna"
EEs
1931, 38.
"Riendas de caballería. Kabezeria, ta ara doianak, pa ramalak
"
Elexp Berg.
Gelditzera bezela egin [astoak], eta nik bitartean erremola muturreko soka arrapatu.
JAzpiroz 201.
Txal txikerrak be bagenduzan da / gatx zan guztiak artzean, / nausitxoena erremaletik, / beste txikerra atzean.
FEtxeb 45.