1.
(
V-m-gip, G),
apa-apa (
V, G, BN)
Ref.:
A (
apa-apa, apapa
);
Etxba Eib;
ZestErret
.
(Voc. puer.).
A pasear, de paseo.
"
Apapa, ir de paseo"
A.
"
Guazen apapa
"
ZestErret.
Cf. VocNav: "Apapas, en el lenguaje infantil 'a pasear' (Urraul Alto). En algunas partes de Guipúzcoa y Vizcaya apapa".
Txatxak emango diyo / pattela ta papa, / eta eramango du / gañera apapa
.
Iraola EE
1883b, 369.
Pitxitxo ta maitetxo, pa neri ta ma orri, gure poxpolin ta gure krabeliñ, goazen apapa ta jarri apatx.
Ag G 367.
"
Apa-apa, andando (voc. puer.)"
A.
Erdu ona, amagana erdu, ene semetxu kutuna, baba-lora ederra: erdu apa apa.
A BeinB 42.
"En el lenguaje infantil, fuera de casa. Hodeitxok apapa joatia nai dau, ta jantzi zuk pe botak. Ama apapa dago
"
Elexp Berg.
Anai zarrenak eskolan dira, / aita apapa lanian; / danak muxuka jango zaituzte / etxera datozenian.
Lek EEs
1923, 4.
"
Guazen apapara, egualdi ederra dago ta
"
Etxba Eib.