1.
(Lar (-aña , det.), Hb).
"Damos este nombre a las tierras que están en alto, contrapuestas a las riberas"
Lar (s.v. secano).
"
Sekain, champ naturellement sec, situé sur des hauteurs"
Hb.
Sekañetan biziagatik, euskaldunak eztira sekañak, erriberak bai lubera gozoak, beti giro onean daudenak.
Lar Carta a Mb 280.
Sekaña.
Izt C 234 (en una lista de términos relacionados con la agricultura).
2.
(Adj.).
(Tierra) seca, árida.
Badakik lur sekain batean landare mardula egotea arritzekoa dala?
Iñarra Ezale
(1898) 51a.