1.
(V-gip),
derriortu (G-azp).
Obligar.
"
Umiak eztie jatera derriortu biar
"
Elexp Berg.
v. behartu.
Kondairak derriortzen gaitu asmoak azkuretzen ta Eleizak premiz eskatzen.
EgutAr 23-10-1959 (ap. DRA
).
2.
"
Derriortu, violar. Emakumeak derriortzen asi ta, azken gaizto izan zuan mutillak
"
Gketx Loiola.
Kristabak ala derrigortzia / zer pena ematen diten!
Imaz ( in
FrantzesB II 141
).
3.
Hacerse obligatorio.
Izan ere, soldaduska derrigortu zanean Euskal Errirako [...] jendea erruz joan omen zan Amerikara-eta igesi.
Insausti 55.