Etim. Consideraciones como las de Louis Deroy, Liège, Glotta 1956, 188, carecen de valor, ya que akara parece ser una creación de Larramendi. Sin embargo, en VocNav s.v. acarra [sic] se dice que es nombre vulgar del nardo en todas sus variedades, poniendo como testimonio el valle de Bertizarana. Pero Lacoizqueta, natural de dicho valle, escribe akara y lo atribuye a Larramendi.
(
Lar,
Izt C 40,
Lcq,
H)
Nardo. "Nardo céltico (Valeriana celtica)" Lcq 103. "Nardo índico (Nardostachys jatamansi)" Ib. 103. "Narciso de mar, azucena de mar, amor mío, nardo, nardo coronado, corona de rey, marítima (Pancratium maritimun)" Ib. 164 (que cita en todos los casos a Larramendi). Cf. VocNav: "Acarra, nombre vulgar del nardo en todas sus variedades (Valle de Bertizarana)". v. azara.
Ethorri izan zen emazte bat, untzi eder bat zakharrela eskuan, bethea usain gozo diru handitako batez, zeina egina baitzen akara buruz.
HeH Mc 14, 3 (DvHtoy nardo edo akara; He nardo burutuzko, Dv nardo buruzko, Ol akarurin).
Mariak ekarri zuen ura akaratik, nardo belar onetik ateria zan.
Ir YKBiz 371n.
Ta nola zuen oinpeak / zapaltzen duan tokian, / usaitsuago zabaldu oi-dan / akara (nardo) udaberrian.
NEtx LBB 397.
Olerkariak dion saliunca, ardi-mihi au, keltar akara duzu apika; belar oso usaitsua, zanpatuz urrin goxoa zeriona.
Ibiñ
Virgil
47.
(Con -zko, adnom.).
Libra bat gantzukari, akarazko gantzukari zin balio aundikoa.
Ir YKBiz 371.
AKARA-AIHEN.
Aren bularte atsandituak, iturri garbian ugin bikia dirudi, ta itsasertzean zuri zuri nabari den akara-aiena.
"Campanules"
.
Or Mi 119.
AKARA-BELAR.
Nardo.
Mariak akara-belar piñezko ukendu preziotsu eta balio txit andikoz betetako ontzi bat hartu, eta [...].
Arr Bearg 170s.
Mariak, aldiz, harturik libera bat urrin gozozko ur batetarik, akara belhar hutsez egina.
HeH Io 12, 3 (EvS akhara-belhar; He nardo).
AKARA-ERRO.
"Espinacardi, akarreroa" Lar. "Akarra [sic] erro (Spica nard), nardo índico" FIr GH 1930, 434. Cf. Lcq 103: "Akara-erroa, quiere decir raíz de nardo"abaro.