1.
(V-ple-oroz-arr ap. A; Lar Sup
H; -ea det. Añ),
balba ( msOch
395).
Muerte.
"Muerte"
Lar Sup.
"Muerte, activamente, erioa; en los cuentos de Peru y Maria, (V) balbea
"
Añ.
"
Balbea, muerte, activamente, balba gogorrak eroan
"
msOch 319.
"Muerte (personificación de la)"
A DBols.
"Un ms-V de Londres advierte que esta palabra sólo se usa en los cuentos infantiles, pero no es cierto [...]. Balbeak jo dau, la muerte le ha sorprendido. Balbeak joko al au! ¡ojalá te sorprenda la muerte!"
A.
v. herio.
Agure gogaitua ta balbe txarra.
(tít.).
Zav Fab,
RIEV 1907, 530.
Diño "ai eriotza. / Non, non ago? / ator laster / gaixo au eroaten / nik gurago / yoat, eder, / il bere bizi baxen". / Ar'or bertan / balbe txarra / bere begi aurrean / imini zan.
Ib. 1908,530.
Barute-aurrean Don Juan Jose ta biok emen izango gera, zauta batzuk egin ta Leaburuko apaiz sendatuaren balbe (eriotze) zarrari parre gozoak egiteko asmoz.
A Ardi 96.
2.
balba
"(V-ger), mala suerte, "jettatura". Ez izan orregaz baltzo, balbea daukotsu-ta: no te asocies a ése, pues tiene "jetta". [...] En las localidades que indico he oído decir muchas veces Balba! (con -a final) como vocativo, para llamar a uno "¡mala pata!", "¡mala suerte!". Tal vez se le haya dado este significado por extensión" Otx Voc. "Igualmente opina Gonzalo Nardiz de Bermeo y me ha citado las siguientes frases: Bapor orrek balbia dauko. Balbia ekarri daust" DRA. Cf. balbati.
Auntxe ikusi dot argi "andrea" diñonak "balbea" esan gura daula, balbeak berak baño zoritxar geiago ekarri daruazubez-ta.
Otx 27.
Suberte txarra emongo neutsela uste eben danak. Barruko balbea, barkuko patua (hado siniestro) izango nintzala pentsetan eben.
Berriat Bermeo 389.