errasti (V ap. A
),
erasti (A).
Sin duda, ciertamente.
Azkue en las dos formas cita a Micoleta. v. 1 errazki
(2).
Maia iminirik dago, er<r>asti xarri ditez zeure mesedeok almorzetan.
"Bien pueden V(uestras) m(ercede)s sentarse a almorzar"
.
Mic 13v.
Errasti xan daiz izal baga, ze andra garbienak dira.
"Bien puede V(uestra) m(erced) comer sin asco"
.
Ib. 13v.
Orri errasti gei emon dite jatekoa ta ez almorzua.
Ib. 14r.