1.
(Lar, Izt 13r, H (s.v. zure)).
"Apropriartelo tú"
Lar.
"Vous approprier, vous adjuger, vous rendre possesseur, maître de"
H.
Eta ni zure iduritako kreatura zeuretzea gatik, Iauna, urrikimendutan dagoen bekhatoreari barkha diazozu.
Harb 256.
Zeren bertzela debekuan nahi ditutzu eskuak sarthu, bertzeren zuzena nahi duzu zeuretu eta goratu.
Ax 146 (V 95; Añ GGero 114 zeuretu).
O odol preziatua isuri zinduena, nauzun hartaz zeuretua.
Arg DevB 184.
Jaun eztia. Har nazazu eskuiñean, / Zure artalde maitean [...]. Deit nazazu zeureturik.
Gç 159.
Has zaite zure penez gure bihotzen zeuretzen.
Ib. 94.
Iñoren ondasunak zeureturik dauzkatzun kristau txaarra.
Mg CC 247.
Zeuretu nagizu Zurea guzti au izan nadin.
Añ
EL1
120.
Etorten jatzu aren gauza baten gurarija. Ezin zeuretu dozu gauza a bide oneti.
fB Ic II 246.
Zeuria dana kobradu edo zeuretu al badaizu [...].
Astar II 30.
2.
"Apropriaroslo vosotros, zeuretu, zeuendu dezute, dituzute
"
Lar.