1.
(Dv, H),
eihargarri (H),
igargarri (H),
aihargarri (Darric ap. DRA.),
igergarri (H),
eargarri (H) . (Sust., precedido de gen.).(El, lo) que seca, agosta, consume (sentidos prop. y fig.)."Qui fait sécher, qui desséche, qui fait dépérir. Idorte bat dugu landare guzien ihargarri
"H.
"
Haur hori izanen da bere burhasoen ihargarri, cet enfant fera le désespoir de ses parents"Dv.
Harganiko partitzia ene eihargarria; / berriz ikus dirodano, bethi malenkonia. E 153 (el ed. traduce: "mi consunción, mi agotamiento").
Nulaz erraiten düzü enizal' ageri? / Hitz hori bera düzü ene eihargarri.
ChahoKant
LIX.
Ene maite pollita, zira xarmagarri: / kolore xuri-gorri, arrosa iduri, / mundurat jina zira ene ihargarri. Xaramela 222.
azpiadiera-1.1
(No precedido de gen.). Egurrak [bustiak edo ezeak] urtu edo gastatzea su onik egin gabe, kea bakarrik emanaz, igargarri edo piztugarri onakin su ona egingo lukean bitartean. Agric 51.
(DRA traduce "secador, que seca" (?))
sense-2
2.(Adj.).Que consume (fig.)."Tabes caeca, [...] hira ihargarria, hira iharabargarria, barreneko su ihargarria vel iharabargarria
"Urt IV 12.
"Propre à faire sécher; ne s'emploie qu'au figuré"Dv.
Zure aho gozotik nere kondenamendua hartu beharra! Ai ohartze ihargarria!DvLEd 204.
Alde orotarik [...] hestura gaitzak eta etsimendu ihargarriak. Ib. 249.
Hobi ustel ihargarri horretan. Ib. 260.