I .
(Adj.).
azpiadiera-1.1
(V-ger-gip; Lar Sup→H, Izt, VocCB
428.(V)→Dv)
Ref.:
A;
EI
381;
EAEL
221;
Elexp Berg
.
Amarillo; (fig.) descolorido.
"Amarillo, gualdo. Se distinguen tres matices del color amarillo: ori, amarillo del canario; beillegi, amarillo muy vivo de color vaca; laru, amarillo pálido, gualdo"
A.
"
Españiko banderia, larua eta gorrixa
"
Vill (comunicación personal).
Cf. saru.
Orria ipiñi arte laru ta igartua.
AB Olerk 548.
Mats ori-laru-zuriz / beterik dagona [mastia]
.
A Ezale
1897, 6.
Badute margo laru (ori), eritsu bat ibaieko urek.
Mde Pr 117.
Neguko arratsalde- / ondakin laru bat.
Gand Elorri 39.
Or ez dago [...] ordu larurik.
'Ocaso'
.
Ib. 127.
Gauza ura igartu egin oi da gure begitan, hits eta laru biurtu dela dirudi.
Vill Jaink 134.
Zenbait bide laru hemen.
Azurm HitzB 41.
II .
(Sust.).
azpiadiera-2.1
1.
(V-m ap. A; Mg PAbVoc, Izt, H).
?
larubu
(Izt H).
"
Laruba, ictericia"
Mg PAbVoc. "Itericia, larua, larubua" Izt 65r (la segunda forma podría deberse a error; cf. laruba en Mg PAbVoc). v. laruen, larumin.
.
Iterizija edo laruba dauka?
Astar II 38.
azpiadiera-2.2
2.
Color pálido, apagado (sdos.
prop. y fig.).
Arrats-beerako laru aurrean.
'Mórbido crepúsculo'
.
Gand Elorri 40.
Udazkeneko paisajeari bere laruan igartzen zaio norantza dijoan: eriotzara-bidean.
Vill ( in
Gand Elorri 16
).
Biziaren hitsa ta larua ongi frogatu ondoren.
Vill Jaink 137.