1.
(
Ae ap. A Apend
; Urt II 358
(h-),
Lar,
Hb),
irriegile (
Urt II 358
(h-),
Dv),
erri-egile.
(El) que ríe; burlón.
"Mofador"
Lar.
"Rieur, moqueur"
Dv.
Erri egiliak, trüfalerak.
Egiat 213.
Segi on gartan tieso, naiz tenta irrigille buruxolek.
(120).
LE-Ir.
Jende guzia irriz hasten da. Sainduak irri egiler erraiten diote [...].
Laph 154.
Irriegiletarik bat atzemanik.
Elzb PAd 45.
Irri-egille ta maxiolariena.
Or Aitork 67.
Zozoa, irri-egile handi.
EZBB II 146.
azpiadiera-1.1
(Precedido de gen.).
Niri, ikusteuntelaik mutiko zarren irrigille bat, figuratzen zaida deabru txiki bat (103). LE-Ir.
azpiadiera-1.2
(No aplicado a personas).
Ontan mintzo irrigille bat entzun zen.
'Maligne'
.
Or Mi 74.