1.
(L; H; ph- Dv, H),
pitzgailu (H(+ ph-)),
phizkailu (BN)
Ref.:
A(phizgailu, phizkailu);
AMorf 130
. "Chose propre à ranimer"Dv(que cita el ej. de Laph).
"Ce qui réconforte, donne de la force, du courage, de l'énergie"H(que cita el ej. de Laph).
"Cosa propia para reanimar, por ej. un cordial"A.
"
Pizgailu (L), tónico, reconfortante"AMorf 130.
Naski alditxartua zagola asko bihotz phitzgailu ekharri ziotzaten. Laph 47.
Iguzkia! Argia! Beroa! Horra lurreko izaite guzien pitzgailua, sustengua eta geriza. Zub 121.
sense-2
2.(Como segundo miembro de compuestos).Encendedor, objeto que prende. Badituzu ikhatz bizi batzu sahetsean pipa phitzgailu. Prop 1898, 102.